Zugravul de icoane

ZUGRAVUL DE ICOANE

Cu mana ta cea tremurinda
ai modelat o-ntreaga revelatie..
Ai plamadit natura,
ai insufletit culori,
culori ce viata tu le-ai dat,
culori ce au gandit,gandesc
si-si incearca-n viata
propria filozofie.

Noaptea,cind poate
si ideile dormeau,
celula ta zvicnea,
iar mainile crapate,tremurande,
gandeau ca,sigur,
timpul nu le va ajunge
sa spuna tot..
Sa urle
pana ce timpanele plesnesc
de durerea din varful
degetelor tale.

Odihna nu ai cunoscut.
N-ai cunoscut nici fericirea,
nici ce-i iubirea tu n-ai putut sa stii..
Sperind intr-o iluzie
mana ti-ai intins...
Dar intreaga ta fiinta
a fost respinsa,
nedorita,
considerata chiar nociva..

Tarziu ai disparut –
Cand te-au gasit,in drum,
la capul tau veghea un caine...

Pentru a feri lumea
de contaminare,
l-au impuscat...

Marius Georgescu-Volmer